Țuica fiartă. Cu ghimbir, piper și boabe de anason.
De la Ignat până la Sfântul Ion, gospodarii vrednici se cinstesc cu țuică fiartă. Lumea la oraș nu prea se mai lasă îmbiată de farmecul ei. Doar nostalgicii mai închină un pahar, două în amintirea vreunui strămoș. Sau a vremurilor bune de demult, când oamenii erau parcă mai aproape de datini și de pământ. La sat, însă, obiceiurile se păstrează fără mari eforturi. Tradițiile se împletesc cu muncile câmpului, grădinilor, livezilor sau fermelor de animale. Iar dacă umbli prea mult pe afară iarna și-ți intră frigul în oase înveți lesne, fără opinteli, că țuica fiartă n-are cum lipsi oamenilor iubitori de muncă și vecinătate tihnită și bună cu alți oameni. E un fel de combustibil comestibil al energiei comunităților în timpul sărbătorilor mai cu seamă. Prin Banat se prepară cu zahăr caramelizat și nucă, o minunăție de gust. Oamenii locului zic că-i musai ca ˝răchia˝ fiartă să fie vorbită, discutată îndelung altfel n-are niciun chichirez. Trabă să bei, să ronțăi la nucă și să vorbești într-una câte-n lună și pă pământ, până n-oi mai înțelege nici tu ce zici. Atunci, doar atunci știi că trebuie să mergi acasă.În Ardeal vorba-i că pălinca pierde puncte când să fierbe, d-aia trebuie să fie doar din cea ˝arsă˝ de două ori, de ajunge și peste 60 de grade, de te amețește și numai de-o miroși o țâră. Ei o fierb mai simplu, să n-o strice, doar cu piper și poate o foaie de dafin, iar la sfârșit când prinde a se răci îi mai pun miere curată, să le fie viața dulce la anul care vine. Pe la oraș se aude că-i dau și-un praf de scorțișoară, ca să prindă culoare-n obraz mai mult. În restul țării, în Moldova, cu dulcea ei Bucovină, și în Țara Românească, cu Oltenia ei cea iute la vorbă și Dobrogea cea cosmopolită, unde țuicile sunt mai slabe, nu se știe de ce, doar piperul boabe și cuișoarele intră alături de zahăr în hora clocotită a țuicii Crăciunului.Iubim și noi tradițiile neamului, cum bine știți, și jurăm cu mâna pe coada ibricului și cu ochii la musafiri, că le-om da țuica fiartă așa cum se cuvine, de ne-or călca pragul la zilele astea mari și sfinte. Cerem un strop de îngăduință și răbdare uneori, să ne lăsați să divagăm de la subiect (de curioși mai mult) cu rețete noi, dar testate și probate, uite, fix ca aceasta:
Equipment
- un ibric de 1 litru
Ingredients
- 0,75 l țuică de prună din alt fruct se numește rachiu
- 250 ml miere
- 1 plic piper mozaic CIO (10g)
- 40 g ghimbir proaspăt
- 5-6 boabe anason stelat
- 150 g stafide aurii
Instructions
Preparare
- Se pune țuica la fiert, cu piperul boabe(10g) și ghimbirul tăiat cuburi și se lasă până aproape de primul clocot.
- Imediat ce o luați de pe foc, adăugați anasonul stelat și stafidele și o acoperiți timp de max. 3-4 minute.
- Adăugați mierea și amestecați până dispare de tot
Servire
- Se servește în ceșcuțe mici de ceramică sau porțelan, sau pahare de sticlă cu pereți groși, care cedează greu temperatura fierturii.Stafidele se împart egal, cu lingurița, în fiecare ceșcuță.
