plante aromatice

Produsele CIO și categoriile lor

Grid View
List View

Afișez toate cele 9 rezultate

Sortează după:

Busuiocul este o plantă aromatică folosită în special în bucătăria mediteraneană.

Gustul său distinct este prima sa calitate dar trebuie știut că busuiocul este cunoscut și pentru beneficiile sale asupra sănătăţii datorită conţinutului mare de vitamine şi minerale.

Aroma intensă și gustul ușor amărui recomandă Cimbrul ca adaos perfect pentru mâncărurile de fasole sau mazăre şi, în general, în prepararea plantelor ce se prezintă în păstăi. Se folosește de asemenea la mâncăruri în care cărnurile grase joacă un rol principal: cele cu carne de berbec sau de porc. În cantități mici se folosește la ciorbe, umpluturi cu carne, dressinguri sau salate.

Leușteanul este un condiment extrem de popular în multe bucătării ale lumii. În Germania și Austria, de exemplu, este nelipsit din preparatele ce conțin carne de pasăre, supe sau tocănițe.

În România, este folosit și la supele tradiționale, la preparatele cu cartofi la cuptor și chiar la unele salate. Aroma sa amăruie și foarte persistentă îl califică totuși la folosință cu moderație

Probabil una dintre cele mai populare plante aromatice, mărarul, cu aroma sa proaspătă și dulce, este utilizat pe scară largă în bucătării la preparate ce conțin carne de pește și pui. De asemenea este deosebit de apreciat în salate alături de cartofi și castraveți, la murături și la sosuri delicate. Cel mai bine se pune în valoare dacă are alături boabe de muștar, oțet și miere.

Cunoscută în gastronomia românească mai mult ca ceai (denumirea populară este izmă) menta e folosită arareori doar în mâncăruri cu influență orientală. Notele sale delicate și dulci sunt un adaos spectaculos la fripturi dulci, în preparatele cu produse lactate, salate și sosuri.

Este, de asemenea, extrem de utilă în aromatizarea băuturilor răcoritoare, în salatele de fructe, și la energizarea deserturilor foarte dulci.

 

 

Condimentul ce a făcut celebră pizza italiană. Sau invers. De fapt, invers. Pentru că în Italia nu se poate concepe să lipsească atunci când se vorbește de pizza, paste, preparate din pește sau fructe de mare.

Aromele de Oregano se eliberează complet destul de greu, de aceea trebuie folosit chiar de la începutul procesului de preparare. Gustul său cald, parfumat și ușor picant, este apreciat și în sosuri, umpluturi și tocănițe. Oregano uscat concentrează mai bine aromele deci folosiți-l cu măsură, în cantități mai mici.

 

Părtunjelul este una dintre cele mai folosite plante, datorită gustului său dustinct.

Codițele au o aromă mai puternică decât frunzele și se potrivesc cel mai bine cu mâncarea la cuptor, ciorbele sau marinatele.

Rozmarinul era unul din ingredientele nelipsite din bucătăria boierească românească și însoțea perfect cărnurile de miel și oaie, vițel și porc. Este folosit și în prepararea garniturilor cu cartofi, potrivindu-se perfect și cu alte plate aromatice cum ar fi salvia sau oregano,

Aroma proapătă ce amintește de mirosul de conifere, ușor mentolată, este folosită în bucătăria mediteraneană la preparatele din pește sau pui, unde este folosit în tandem cu usuroiul sau cimbrul.

 

 

 

 

Ingredient cheie în prepararea sosului Béarnaise, Tarhonul este sinonim cu subtilitatea franțuzească în supe și salate, în combinație cu ciupercile și carnea de pasăre, dar mai ales în preparatele cu carne de pește și unt.

Gustul dulce piperat și pătrunzător al tarhonului amintește de anason nu se pierde în timpul gătitului ci dimpotrivă. Aromele devin mai pregnante la temperaturi mai mari și se armonizează foarte bine busuiocul, mărarul, menta și părunjelul.

 

X
X