Catalonia. Adică Barcelona și împrejurimile. Istorie savuroasă și bogăție gastronomică. Prima poartă de intrare a aurului și condimentelor aduse de Columb din lumea nouă. Pentru azi avem roșii coapte la cuptor, ardei gras uscat și apoi rehidratat. Să sparie gândul, vorba povestitorului național, la cum arăta lumea fără roșii, ardei și cartofi.
După cine plânge Argentina? Sigur nu după cele mai gustoase fripturi de carne de vită. Pentru că la capitolul acesta se pare că sunt și vor rămâne campioni mondiali încă multă vreme de-acum încolo. Au tradiții pe care le țin cu sfințenie atât în creșterea și sacrificarea animalelor, dar, mai ales, în modul de preparare a prețioasei cărni.
Bucătărie coreeană, deci. O să ziceți că nu ne trebuie nouă complicații, că avem și noi sosurile noastre la fel de spectaculoase. Căci da, rețeta asta vă va da bătăi de cap. Și nu pentru că se prepară greu, nu. În fapt acest sos nu necesită niciun fel de preparare, pui ingredientele într-un bol, le amesteci bine și gata minunea de sos.
Toată lumea știe să facă mujdei. Asta e sigur. Unii mai pastă, alții mai fluid, așa ca saramura. Câte bordeie, atâtea mujdeie. Metoda levantină, consacrată azi ca denumire ca sos libanez de usturoi (asta înseamnă toum sau toumya) are însă câteva chestiuni în plus.
Copyrights © 2023. All rights reserved C.I.O. – Compania Indiilor Orientale
